Un cuvânt

Cuvinte: Mirela Rebei

Un cuvânt, aud în noapte,
Un cuvânt, prin mii de şoapte.
Un cuvânt, aud în noapte
Aşa să fie oare?? Poate..

Prin florile din geam privesc,
Şi umbre, dincolo de el zăresc.
Ţigara, arde neîncetat…
Iar gându-mi, zboară zbuciumat.

Nu mă cunoşti, doar crezi că ştii,
Nici nu vorbim, atunci când vii.
Doar zâmbim printre vorbe stupide
Şi m-amăgesc, și sper că ţine.

Aş vrea să stăm de vorbă la cafea,
De panseluţe, visuri sau ceva,
Aş vrea să râdeam la o glumă bună,
Să-mi zici ce faci de-acu-ntr-o lună!

Aş vrea să-mi zici tu primul “te ador”
Nu doar “şi eu”…şi eu să simt că mor,
Aş vrea s-adorm cu tine-n braţe,
Așa cum fu în acea noapte.

Aş vrea țigara s-ardă lent,
Şi dincolo, de umbre pe pământ,
Gându-mi să zboare liniştit…
Atunci când florile din geam, s-au fi topit…

Aş vrea s-aud din nou în noapte…
Acel cuvânt, la început de şoapte…
Să nu îmi fie o mirare…
Să nu ma-ntreb din nou: aşa sa fie oare?!