e gol, e trist și doare.
Miros de praf de pușcă
prin sânge și sudoare,
Mă uit în jurul meu,
și toată lumea moare.
Cad spintecați
de bucățele mici de plumb
Le-mprăștie creierii,
și carnea pe pământ.
De ce atâta ură? TU !!!
cum poți face asta oare???
Nu te gândești că nu-i corect
când omul ăla moare???
Ne târâm toți prin noroi
ca niște animale.
Și pentru ce?
c-așa spun niște minți murdare?
Ooo.. ce frumos ar fi ..
să pot eu spune stop...
Să ne oprim cu toți
să ne strângem la un loc,
cei ce au căzut...
ca prin minune să învie,
și să cântăm cu toată inima
o odă pentru pace...și iubire.
Să nu mai fie ură,
și nici durere, nici războaie
e-atât de scurtă și frumoasă viața
De ce s-o umplem de teroare??
dacă s-ar împlini aș scrie asta
cu sângele meu pe-o foaie,
dar știu că nu se poate
ȘI DOARE !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu