Casa mortii

Sange
in vene, inima si pe pereti
aici in casa mortii
dar voi sunteti orbi si nu vedeti
cati oameni stau instisi pe jos
bucati de carne moarta
care iubeau, visau, zambeau..
si respirau odata
o privire-atat de blanda..
de pe-o fatza alba si ea moarta
ma loveste adanc..
dar o mai vreau o data
ma haranesc cu mila ei
sunt ca un pradator
ma prind oameni ce vor sa-i ajut si pe ei
sau poate vor sa mor
asa k nu-i ating, ma infior si fug
calcand pe rauri si pe morti
nu stiu unde vreau s-ajung
dar trebuie sa scap de toti
drumul asta nu se mai termina !!!!!
fug in infinit !!!
ajutor !!!! ajutor !!!
nu m-aude nimeni..degaba strig..
peretii astia negri si murdari de sange
se departeaza tot mai tare
incerc sa ajung la o usa alba
dar cand m-apropii dispare
am obosit.. nu mai pot fugi
o mana ma prinde de picioare
e aproape putrezita
dar strange-atat de tare
c-o ultima putere-ncerc sa scap
ii musc din carnea moarta
cred ca ar fi-n zadar
sa ma ridic ... si sa mai fug odata
ma las prada cadavrelor vii
m-acopera ... sunt atat de flamanzi cu totii
inchid ochii in timp ce ei ma sfasie
si-aud... bine-ai venit in casa mortii

Crăiasa de cristal

cuvinte se lasa usor pe spate
eu înerc sa m-apropii
dar, sunt tot mai departe
erai tu langa mine
si-mi sopteai mut ce sa scriu
doream doar sa te-aud
sa simt ca sunt viu
distanta ne leaga,
e verde pe cer
e verde în palma,
si-n sufletul meu
esti tu o craiasa
de sticla..... crsital
eu sunt nimicul
ce-l cautai în zadar
eu sunt cel ce te face nebuna
ma faci si tu nebun
si chiar daca pare
eu nu-s ala bun
eu sunt doar pacate
'ntre noi împartite
cuvinte desarte
si vorbe ranite
ne-aduc iar tacerea
atat de frumoasa
cand eu sunt în casa
tu nu esti în casa
sau poate esti vie
undeva-ntre supine
si lacrimi de dor
când nu esti cu mine
te vreau asa mult
si stiu ca ma vrei
prea multe detalii
privind prin ochii tai
Si lasa cuvintele
sa cada iar pe spate
când eu sunt departe
şi tu eşti departe

Dar n-ai să vii...

Cuvinte: Cristina Chisilenco

Când în departarea moartă se-aud valsuri cenuşii,
Amara mare îmi şopteste că degrabă ai să vii,
Şi-ţi cânt un tango lent cu voce sfarşită
Spunându-ţi că nici eu, nici pescăruşii nu suntem de vină.
Si plec cu paşii goi şi capul aplecat sperând
C-ai să mă porţi pe pleoape şi în gând
Şi pe buze c-ai să ai mereu
Visul şi parfumul meu.
Să-ţi aminteşti când te întorci că am să fiu
Sub podul vechi privind pustiu strainii,
Privind în abisurile firii..
Cand ai să vii n-am să mai fiu.

De tine...

Eu sunt o furtună plină de soare
Stinge lumina şi taci !
În braţe te port, am doar nori sub picioare,
Sărută-mi ochii şi taci
Albastra e noaptea şi ziua e lungă,
Soarele-ţi spune că te vreau
Iubiri de pe-o pernă c-o voce tăcută,
Strigă doar numele tău.
Placerea se face venin când nu eşti,
Inima mea bucata de gheaţă,
Şi e greu că de fiecare dată când pleci
Îmi iei o parte din viaţa.
Te-aşterni pe-amintire şi-n suflet te-ntinzi
Îmi eşti ca o raza de soare,
Aş vrea să-mi sparg pieptul, doar ca să vezi,
O inima care nu moare
Dorinţe nebune de tine ma trec şi fiori
Îmi mângâie gingaş trupul
Când eu desfac braţele şi tu te strecori
Un drog îmi este sărutul
Sângele meu te poarta prin vene
În gând mi te poarta vântul,
Iar eu te privesc cu dragoste, ca pe-un idol
că-mi eşti cerul, îmi esti şi pământul