A trecut timp...

dup-atata timp
incerc sa scriu iar.. dar mi-e greu..
dup-atata timp,
parca nu mai sunt eu
cuvintele nu se mai leaga
nu mai vad nimic..
o mana, parca tot mai bleaga,
vrea sa fac versuri din furnici.
v-am lasat demult
si-am promis c-o s-ajung repede
cand o s-aveti nevoie,
sa va repar din suflete ..
dar unde sunteti voi?
bucati de palme eu mi-am luat
si stii.. inca ma doare ...
trei cunvinte "esti un las"
m-au pus iar pe picioare,
m-au ridicat
si m-au facut sa vad iar un albasrtu,
voi nu ati fost ai mei
doar eu am fost al vostru
voi cosanzene,
voi printi din poezie,
v-am dat bucati din mine
dar ce mi-ati dat voi mie?
putini sunt aia care
au mai crezut in mine
ca pot sa ma ridic
ca o cetate, din ruine ..
nu e sfarsitul azi
azi...e-un nou inceput
pacat totusi
ca n-ati stiut ce-am vrut...
nu va ceream asa de multe
eram prea simplu si prea mic...
dadeam multe pentru voi
pacat ca n-ati vazut nimic

In marea de oameni

Ma inec singur intr-o mare de oameni,
Pacat de aia ca mine ce nu stiu sa-noate
Salvamaru-i in condeiu, asa zice lumea
Deci nici el nu ma mai scoate
Ma scufund in zambete si priviri frumoase
Cat inca mai e lumina totul m-atrage
Dau din maini si din picioare
Dar ceva totusi ma trage in jos
Ma gandesc, daca nu eram singur
Probabil ar fi fost mult mai frumos
dar am cazut deja, nu mai are rost
Imi continui submersiunea uitandu-ma in jos
picaturile astea de oameni, bucatilea astea
de oase si carne...mirosul lor
Nu ma mai atrag deloc, devin tot mai urati
E-ngrozitor, incep sa tremur, ma-nfior
Nu mai am aer.. AJUTOOR !!!
Sunt atat de multi in jur ..
Tu !! prinde-ma de mana !!
Sunt singur si nu stiu sa-not!!
Ce mare nebuna !!!
cel pe care l-am strigat nu exista
Cine sa m-auda? sunt prinsi in ignoranta lor
Poate totusi cineva ma scoate
Inainte sa ma-nec... sa mor ...

Condamnarea ta

era dragoste-ntre noi
erau si flori de mar
se-aruncau incet pe paturi
si se-aruncau la tine-n par

luna si soare amandoua,
apareau numai pentru noi
era superba-mi dimineata
cand eram doar amandoi

placere s-a schimbat demult
intr-un venin... e-asa de trist
tangoul ala-ntre petale
acu ramane doar un vis

dansam cu ploaia si radeam..
cuvantul era numai unul..
ne schimba sufletul si gandul
"iubire" era cuvantul

"iubire"-n inima imi bate
eu sunt aici si tu departe
poate de-atunci eu sunt nebun
azi... am doua cuvinte sa iti spun ...

n-o sa le scriu le simti deja...
ai fost, esti si o sa fii "ea"
hai sa facem din trecut prezent
nu ma lasa sa fiu absen

oricum sa stii esti condamnata,
oricum sa stii vei fi a mea
daca nu in asta viata
eu te astept si-n urmatoarea

Pamant de foc si pasi de gheata

Pe pamant de foc, cu pasi de gheata
calc usor si ii spun viata.
ma mai opresca cateodata
sa pun totul in balanta
le cantaresc atent,
si plec din nou, cu pasi de gheata.
pamantul cald nu ma topeste
ca eu sunt mai puternic
si lupt cu-n palos de lumina
cu tot ce-i intuneric.
ma bat cu zmei si vrajitoare
incerc sa fiu eu un erou
s-arunc din lumea asta toata
cei intuneric si ce-i rau.
am regretat atat de multe,
dar au trecut si nu-mi mai pasa
cobor din pat si calc puternic
cu pasii mei de gheta
m-arunc in marea lume, sa plutesc,
si-n jurul meu atatea sanse
prind unele, altele trec,
si ma intorc de fiecare data,
ma duc in piata si le vand
unde mi-am pus taraba,
nu cer bani, valori in schimb
iubire, asta e plata
se lasa seara, pleaca toti
ma intorc din nou acasa,
pe acelsi drum ca-n alte dati
pamant de foc si pasi de gheata

In Vama Veche..

Te vad ravasita,
plina de apa si sare
Ai doar soare in ochi
si nisip in picioare
Bagajul nostru..
Un prosop si niste chei
Nu mai avem bani
Si n-am mancat de ieri
Dormim toata ziua
ca noatea e scurta
Luna priveste,
Noi dansam in deruta
Ne-mpiedicam de umbrele
Ne-mpiedicam de gunoaie
Cu luna in brate
Si nisipul in palme
Marea e agitata
Striga din spate
"Iubiti-va !!!
Ca si cum ar fi ultima noapte"
Sari! nu te opri!
Ascunde-ma-n tine !!
Hai sa tansformam nisipul
In ani de iubire
Musca-mi buza de jos
Si-apoi sopteste-mi la ureche
"Imi place"
Pe plaja-n Vama Veche !

Ca marea in mai...

nu, nu stinge lumina,
mai lasa o raza, sa-ti bata chipul
nu, nu trage cortina
mai lasa-mi privirea, sa-ti simta trupul
tu, frumosa si rece
ca marea in mai, ma faci sa tremur
tu, cea care-o sa plece
Si-o sa-mi lase in sfulet, doar cutremur
esti tu, esti luna si stele
pe cerul meu negru aduci culoare
esti vant, pe pleoapele mele
unde pierdeai, candva, buzele tale
Azi, azi plange salteaua,
Dulapul vrea iarasi hainele tale.
Azi, fereastra priveste
Prin gratii la mine, nu am, nicio culoare
Eu, ascult o piesa mai veche
Si ma gandesc la noi, langa mare
Tu, esti frumoasa si rece
Ca mare in mai, si doare.

Aprinde tigara si lasa tacearea
Sa-ti spuna ce mult imi lipsesti
Chitara ce zace pe raft inc-asteapta
Sa-mi canti cat de mult ma iubesti
Sa tremuri de frig iar in bratele mele
Dar totusi sa vrei sa mai stai
Sa-mi spui ca atunci la ureche in soapta
"Ma simt ca marea in mai "

Viseaza !

Viseaza!
Zboara departe si-atinge lumina
Iubeste, fii iubit de cine vrei
Fara sa stii ce e vina
Trezeste-te!
Spala-ti fata, fa-ti o cafea
Aprinde-ti ultima tigara
Gandinu-te la el..sau ea
Viseaza !
Esti tot ce vrei tu sa fii, e lumea ta
Esti fericit, zambesti alaturi de cine vrei
In fata ochilor tai e el...sau ea
Trezeste-te !
Esti in metrou inca nu te-ai trezit bine
Nici n-a-nceput demult ziua
Si tu abia astepti sa se termine
Viseaza !
Esti langa cine vrei, esti in casa ta
Esti inconjurat de ingeri
Esti cu el... sau ea
Trezeste-te !
Te-ntorci acasa, ti-e somn de la amiaza
Fa-ti un dush, mananca
Intinde-te-n pat si .. VISEAZA !

Alb, Negru

Cuvinte: Med Alexandru si Roxana Usurelu


si vreau sa-ti spun ca te iubesc,
desi o zic in calitate de poet.
si chiar daca e copilaresc,
imi place ce spun si vreau sa spui si tu: "te-astept" !!!!!!!!!!
te trezesti dimineata cu desene in cap, le faci pe pereti
si le desenzi,
si eu sunt aia care vreaa sa=si faca loc ,
vreau sa incap
in gandurile tale pe pereti si in cap.
te dezbrac.
in mintea mea, in vise si in tot ce fac.
ti-am zis c-mi esti ancora,
dar vreau sa-ti fiu consoarta.
las iar cuvinte ce ies usor din mine ... sa treaca
useurel le las le trimit prin curier
in inima ta draga, aia cu sarma ghimpata
aia de fier, de titan sau otel
in care incerc sa-mi fac loc, cu dalata.. cu aia de fier
la cap sa o scot ..
deschied poarta dak o ai
k nu mai suport
m-am saturat .... de mine ... m-am saturat de tine
de noi.... de tot
esti cel ce trebuia sa fie
cand oamenii inca se intrebau.. ce-nseamna poezie
tu erai tot, erai gandul si viata
tu erai soarele ala de ma trezea dimineata
si cand faceam un lucru greu
tu imi dadeai speranta ..
oricum in mintea ta ...
era .. usurel, era viata
iar eu vedeam un camp de mac
priveam doar la el
era un camp pusitu si sec
era un camp chel
pentru mine era intregul
el lumina si usurelul
pentru mine fericirea
iar eu duc greul
eu pentru tine perete
tu pentru mine spray-ul,
in vis pentru aman2
pe perete scrie "noi"

Icoana mea

te-ai indrgostit de-o icoana vreodata?
ai simtit ca poti sa lasi viata toata ?
ai simtit ca pt ea lasi trecutul si viitorul?
ca pt ea poti sa-ti urasti ingerul ?
te hipnotiza cand ii auzeai glasul?
stiai ce mare-i pacatul!
iubeai icoana fara speranta
jurai ca viata-ti mai da o sansa
era asa aproape...si-atat de departe
era langa tine ... in fiecare noapte
o simteai in brate, pe buze, pe spate
doamne ce-aproape.. si cat de departe
si iubeai mai mult decat o imagine
plangeai pe tabloul ce nu avea margine
ascultai vocea aia ce treacea prin perdele
care schimba rosu-n albastru in vene
regatul tau era plin de lumina
ziceai "asa-mi spune inima, eu n-am nicio vina"
soldatii omorau orice "EU NU MA SPERII !!!"
stii ca pentru ea, ai fi lasat imperii
stii ca pentru ea, coroana ai fi rupt
sa urci la ea, nu e munte destul de abrupt
aveai sange regal..ea frumoasa...sublima
nu esti tu regele daca ea nu-i a ta regina

Cu alb..

Cand ma privea cerul, imi spunea "eu am"
eu revoltat i-am zis, "tu esti alb"
azi alba-i tacerea si alba mi-e fata
cand vad zilnic foaia alba, pe care scriu dimineata
"sunt alb, dar am pete de gri si de negru"
sunt alb si-am calcat porunca, iar cerul
acu nu-mi mai spune ce are, imi spune "esti negru"
Imi spune sa tac si sa-mi las lacasul
in care candva i-am spus "esti albastru"
cu alb imi patez camasa de noapte
cand si el e negru, cand noaptea desparte
retina de lumina si iar de departe
amestec griul cu bezna, si pierd in pacate
pierd albul, si-albastrul, se-amesteca toate
e doar o idee ?! sunt fin?!
sau e noapte?!

Fericirea

fericirea..
e-atat de simpla si frumoasa
fericirea....
e o bucata de piatra...
fericirea...
o spune doar ea...
fericirea....
se naste in inima mea
fericirea...
e cea ce zambeste
fericirea...
te ocroteste
fericirea te face...
barbat mai frumos
fericirea te face...
femeie din stele
fericirea te poarta
pe valuri de os,
fericirea te-aduce...
in visele mele...
fericirea zambeste
cand eu vreau sa plang
fericirea-mi ridica
coltul gurii-n amurg
fericirea traieste
e vie prin mine
fericirea...
nu exista fara tine

Pe baricade ....

cand aparea dimineata
eu ma pierdeam la geam
lasam in urma ceata
si mierea din borcan..
lasam in urma totul,
eram eu ala nou
eram cuvantul, prostul
care pleca fara ecou
eram acela care
va facea sa va ganditi
la fiecare intrebare..
la fiecare carte....sfinti
si aruncam pe baricade
valuri de cuvinte moi
nu vroiam sa va raneasca
vroiam sa mearga drept la voi
si dac-am versuri de kkt
sa ma scuzati, va rog
ca mi-a plecat materia cenusie,
a plecat de tot

Ascensiune

Coborand spre cer, ascultam asfintitul
Priveam cum canta norii, intelegeam nimicul
Ma scufundam in marea de pacate, si nu-i vedeam sfarsitul
Profitam de toate, aveam in palma infinitul
Trezindu-ma la moarte, mi-am ridicat privirea
Cu ochii mei de jar, admiram nemurirea
M-am ridicat sa prind luna, vroia sa se scufunde
Pasii mei se faceau ore, zambetele secunde
Urcand spre pamant, vroiam sa ma usuce ploaia
S-ajung uscat si rece si sa dansez cu marea
Si am urcat atat demult in valea aia fara fund
Cantau de fericire corbii, nu m-am oprit sa ii ascult
Ma priveau atat de insistent, nu-ntelegeam ce vor
La capatul scarii... eram hrana lor

Cuvinte

Se-aduna cuvinte, in valuri ceresti
Sa scrie pe foi de aur povesti
Se-aduna vesele, Se-aduna si cu patimi
Vor scrie zambete, vor scrie si lacrimi
Minune se fac, magie si vis
Te poarta in iad, sau in paradis
Te plimba pe valuri, scufunda corabii
Te mangaie gingas, sau taie ca sabii
Sunt parte din noi, ne fac sa traim
Le lasam sa iasa cand uram sau iubim
Se-ascund cate-odata in gesturi sublime
In zambete, atingeri sau in privire
Se nasc din tacere si spun asa multe
Povesti intregi pentru cei ce stiu sa asculte
Si cata valoare in focuri nestinse
Pacat ca pentru unii, raman doar cuvinte

O zi normală

Dimineata, pat, apa, tacere
Ceai, lingurita, zahar sau miere
Masa si scaun, asezat sau in picioare
Ceas sonerie, oprire, haine
Pantofi, cheie, usa, scari
Masiana, transport in comun, sefi sau profesori
Program, 8 ore, 6, pauza
Pranz la restaurant sau sandwish, tigara
Sfarsit, inceput, ore, minute
Zambete, certuri, grele, placute
Rezultat, implinire, prime sau note
Ceas, ora, casa sau hotel
Trepte sau lift, cheie, usa
Chiuveta, dush, mancare, masa
Televizor, calculator, jocuri sau chat
Haine, pijamale, perna, pat
Ceas, alarma, om
Plapuma, telecomanda, somn
Dimineata, pat, apa, tacere
Un ceai, lingurita, zahar sau miere............

Casa mortii

Sange
in vene, inima si pe pereti
aici in casa mortii
dar voi sunteti orbi si nu vedeti
cati oameni stau instisi pe jos
bucati de carne moarta
care iubeau, visau, zambeau..
si respirau odata
o privire-atat de blanda..
de pe-o fatza alba si ea moarta
ma loveste adanc..
dar o mai vreau o data
ma haranesc cu mila ei
sunt ca un pradator
ma prind oameni ce vor sa-i ajut si pe ei
sau poate vor sa mor
asa k nu-i ating, ma infior si fug
calcand pe rauri si pe morti
nu stiu unde vreau s-ajung
dar trebuie sa scap de toti
drumul asta nu se mai termina !!!!!
fug in infinit !!!
ajutor !!!! ajutor !!!
nu m-aude nimeni..degaba strig..
peretii astia negri si murdari de sange
se departeaza tot mai tare
incerc sa ajung la o usa alba
dar cand m-apropii dispare
am obosit.. nu mai pot fugi
o mana ma prinde de picioare
e aproape putrezita
dar strange-atat de tare
c-o ultima putere-ncerc sa scap
ii musc din carnea moarta
cred ca ar fi-n zadar
sa ma ridic ... si sa mai fug odata
ma las prada cadavrelor vii
m-acopera ... sunt atat de flamanzi cu totii
inchid ochii in timp ce ei ma sfasie
si-aud... bine-ai venit in casa mortii

Crăiasa de cristal

cuvinte se lasa usor pe spate
eu înerc sa m-apropii
dar, sunt tot mai departe
erai tu langa mine
si-mi sopteai mut ce sa scriu
doream doar sa te-aud
sa simt ca sunt viu
distanta ne leaga,
e verde pe cer
e verde în palma,
si-n sufletul meu
esti tu o craiasa
de sticla..... crsital
eu sunt nimicul
ce-l cautai în zadar
eu sunt cel ce te face nebuna
ma faci si tu nebun
si chiar daca pare
eu nu-s ala bun
eu sunt doar pacate
'ntre noi împartite
cuvinte desarte
si vorbe ranite
ne-aduc iar tacerea
atat de frumoasa
cand eu sunt în casa
tu nu esti în casa
sau poate esti vie
undeva-ntre supine
si lacrimi de dor
când nu esti cu mine
te vreau asa mult
si stiu ca ma vrei
prea multe detalii
privind prin ochii tai
Si lasa cuvintele
sa cada iar pe spate
când eu sunt departe
şi tu eşti departe

Dar n-ai să vii...

Cuvinte: Cristina Chisilenco

Când în departarea moartă se-aud valsuri cenuşii,
Amara mare îmi şopteste că degrabă ai să vii,
Şi-ţi cânt un tango lent cu voce sfarşită
Spunându-ţi că nici eu, nici pescăruşii nu suntem de vină.
Si plec cu paşii goi şi capul aplecat sperând
C-ai să mă porţi pe pleoape şi în gând
Şi pe buze c-ai să ai mereu
Visul şi parfumul meu.
Să-ţi aminteşti când te întorci că am să fiu
Sub podul vechi privind pustiu strainii,
Privind în abisurile firii..
Cand ai să vii n-am să mai fiu.

De tine...

Eu sunt o furtună plină de soare
Stinge lumina şi taci !
În braţe te port, am doar nori sub picioare,
Sărută-mi ochii şi taci
Albastra e noaptea şi ziua e lungă,
Soarele-ţi spune că te vreau
Iubiri de pe-o pernă c-o voce tăcută,
Strigă doar numele tău.
Placerea se face venin când nu eşti,
Inima mea bucata de gheaţă,
Şi e greu că de fiecare dată când pleci
Îmi iei o parte din viaţa.
Te-aşterni pe-amintire şi-n suflet te-ntinzi
Îmi eşti ca o raza de soare,
Aş vrea să-mi sparg pieptul, doar ca să vezi,
O inima care nu moare
Dorinţe nebune de tine ma trec şi fiori
Îmi mângâie gingaş trupul
Când eu desfac braţele şi tu te strecori
Un drog îmi este sărutul
Sângele meu te poarta prin vene
În gând mi te poarta vântul,
Iar eu te privesc cu dragoste, ca pe-un idol
că-mi eşti cerul, îmi esti şi pământul

Pentru cei ce mă iubiţi

Pentru voi ce mă iubiţi voi face cerul mai albastru
Îl voi trage mai aproape şi-am să îl fac al vostru
Voi aduce luna pe pamânt legata cu-n lanţ fermecat
Am să vă dau bucăţi din suflet, să-mi daţi să port orice păcat
Să va iubesc la rândul meu c-o inima curată, caldă
Şi să ne-mbraţişăm când ne vedem de fiecare dată
V-am pus mereu în versuri gândurile şi visele toate
Şi mă simţeam aşa-mplinit când spuneaţi că vă place
Am râs cu voi, poate-am şi plâns, am fost de multe ori unul
Pe voi cei ce mă iubiti, eu vă iubesc ca nebunul
Mă trezesc dimineata, cu gândul la voi, din nou
Si încerc iar să-mi rup un pic din suflet ca să vi-l fac cadou

Mă plimb departe...

Cuvinte: Andrei Alexandru Ignat


tot ce am lăsat e un pahar aproape plin pe masă ,
nu mă sună , am luat bricheta şi nu sunt acasă
sunt la servici , nu pot vorbi la telefon ,
aş vrea să fiu acasă , aş vrea să dorm ,
mă duc in pauza acum, ma duc la o cafea ,
brichetă am , nu am ţigari, dar poate are ea,
paşesc uşor şi mă îndrept ,dar nu ştiu unde ,
cu ochi mari caut să ies dintr-un ocean de lume
îi văd cum trec pe langă mine în grabă
din ce vorbesc, mai prind câte o silabă,
şi uite aşa un curcubeu de sunete îmi invadează capul,
un uragan de paşi loveşte trotuarul şi ridică praful ,
aeru-i gri şi înecacios , nu-i ca la mine acasă ,
ma-nec în vorbe roz şi gânduri multe mă apasă ,
nu pot acum să mă opresc , mă-ndrept tot îainte ,
eu am bricheta , vreau o ţigară şi o cafea fierbinte
vreau să te ascult şi să-ţi urmez măcar o data  sfatul,
am luat bricheta , are  gaz , şi nu o dau la altul ,
nu mă strigă,că nu răspund,  ştiu grija te apasă,
eu am bricheta şi o aprind, gasesc drumul spre casă.

Eu şi cu mine

Cuvinte: Andrei Alexandru Ignat


Tu mi-ai vorbit când nu puteam s-ascult, 
Tu m-ai găsit când toţi m-au dat pierdut,
Eu m-am ascuns dar totuşi m-ai vazut ,
Şi acum vrei să-mi vorbesti , te ascult : 

Am să iţi spun mereu, să fii bun !
Chiar dacă ei te-njura , 
Te laudă si apoi te fură ,
Tu nu raspunde înapoi , fii bun!

Nu întoarce spatele, că nu-i frumos ,
Ascultă , întelege şi învaţă 
De-ţi cer un ac , dă-le şi aţă, 
Fii bun cu ei şi generos ,

Ei o să arunce-n tine vorbe grele ,
Tu prindele şi du-le toate în spate, 
Nu vei scăpa de ei , nu vei scăpa de moarte 
Nu vei scăpa de chei , nu vei scăpa de iele,

Nu închide tot în tine , nu pune lacate ,
Ia un prieten cu tine să te ajute,
Împarte tot şi vrute şi nevrute , 
Fii bun, lasă-l să doarmă şi tu scoală-te

Tu să nu uiţi , să iţi aduci aminte 
Ascultă , întelege şi învată, 
Nu trece ca un bou prin viaţă,
Tot ce ţi-am spus sunt doar cuvinte ,
Ascultă , întelege şi invaţă

O lume minunată

Cad lacrimi din cer. Plâng îngerii oare?
Ascunşi după nori să nu vedem că îi doare
Că noi mândri şi naivi, facem doar paşi înapoi
Părem aşa de veseli când de fapt suntem reci şi goi
Ne facem suflatele bucăţi, le dăm pe hârtie şi plasitc
Uităm de dragoste şi pace şi-n aer e tragic,
Se-aruncă cu sange se vinde pe stradă carne
Cad lacrimi, plâng îngerii sigur, că-i doare
Se-apasî trăgace, bucăţi de fier intră-n piele
Şi-atunci plâng oamenii, tot de durere
Tăcere se lasă noaptea pe câmpuri
Când dup-o zi vin prădătorii să cureţe leşuri
Le e sete de suflete dar n-au ce bea
Le-am facut praf şi le-am tras între noi deja
Rămâne pământul un cimitir uriaş
Cel ce-avea grijă de noi a fugit ca un laş
Ne-a lăsat să putrezim între păcate şi prostie
Să ne vindem sufletul zilnic pe plastic şi hârtie
Şi nici măcar n-a privit o clipă-napoi !
Ştiu că putea face pace în războiul cu noi
Îi spunem adio, între scânduri întinşi pe spate drept
Şi cu mâinile-mpreunate, ne-aruncăm pământ pe piept !

The sea – at five different moments of a summer day

Cuvinte: Cristina Chisilenco

Could you ever imagine a more relaxing place than the seaside? Because I can’t. I’m sitting on the shore and looking at the sea. The sight is breathtakingly.

I don’t know for how long I’ve been sitting here. Hours, days, maybe years… or probably just all night long, and now it seems to be the dawn. The shiny golden disk reflects into the water and gives it a glittery crust. The sea seams calm, even, and sleepy.. It seams like it has just woke up an it is dizzy from the good night sleep.

The sun has set onto the blue, and at thins moment, the sea has turned into a vivid green. It appears to be sprightly and almost happy. The waves seam to have their own competiton, trying to prove each other that they are the fastest and most powerful, so they crush with all their strenght in the rocky edges, but still, careful enogh not to damage the shore.

A few more hours have passed and the sun isn’t so sparkly anymore. As for the sea, the blue has taken over the green, and it lacks brightness. Well, after all those long hours of tight cometition, what would you expect? The waves tire too. Like human beings. A sleepy atmosphere has covered any sign of youth spark..

Now it’s dusk and nothing has changed, and nothing has changed but the position of the sun, at the fact that now it’s twilight…

In the soundless night, the sea has a clear navy blue hue. It is asleep and the surroundings are soundproof. It’s like nothing could everb disturb such silence.

I’m still wandering on the shore and asking myself if anyone could ever imagine a more outstanding view than the seaside…

Acul cu pete de suflet

Cuvinte: Monica Toader

Un timp am rupt din roşul clipelor

Mă simţeam liberă

Dulce de insolentă

Eram îmbracată doar cu o eşarfă din tine.

…o broşă din restul.

Întâlneam

Heruvimi cu ochi de zahăr,

mâini arse de firele de nisip sau pahare de votcă ieftină

Dumnezeu nu are bani.

Ci suflete.

Cu suflete nu poţi cumpăra votcă

Cu suflete nu poţi cumpăra femei uşoare

Sufletele nu fumează Light.

Mi-am zis că voi vopsi părul tuturor păpuşelor

Şi a soldăţeilor verzi

Îi vreau fără cereale.
Fără E’uri umane
Îi vreau cu suflete tari.

Ploaie în luna lui iunie

Cuvinte: Monica Toader

Colorez cu ojă de plastic
Locuri şi timpuri
Unde a plouat atât de mult şi trist,
Iar zilele încă sângerează
Deşi nu se cuvine.
Şi atunci o întrebare vine în loc de un curcubeu insolit:
‘’Oare dupa cât timp
Uiţi mirosul celui care te-a iubit?
Şi când încetezi la rândul tău
Să-l mai iubeşti?’’

E negru şi e violet

Cuvinte: Mirela Rebei

E neagră casa, e negru oraşul,
E negră şi vorba ce duce poștaşul…
E neagră luna, ce vrea să apună,
Negru e gîndul, că nu zice “noapte bună”.

E o umbra neagră, pe o canapea
E un zâmbet firav, când stă în mintea mea.
E o frunză ruptă, luată-n zbor de vânt,
Dar e chipul dulce ce îl port în gând.

E o siluetă neagră, ce stă în depărtare
O fiinţă umană, ce se plimbă-n mare…
E magie neagră, ce-ţi absoarbe fericirea,
Dar se face violet… când apare întâlnirea.

E violet aprins! Îndraznesc a zice!
Că nu mai simţi pe spate bice!
E violet aprins… e chipul luminat!
E violetă lumea… e chiar minunat!

Violet.. şi dulce… e îmbraţişarea!
Violet, atunci când i-auzi chemarea!
Violet aprins… sărutul de final…
Şi se face negru pentru înc-un an…

Ochii mei

Cuvinte: Mirela Rebei

Ochii căprui, ce dimineaţa răsar,
Noaptea sunt … de un roşu murdar,

Ziua-ţi zâmbesc, te admiră apoi,
Noaptea doresc, să te-aducă înapoi,

Ziua te caută, în chipuri necunoscute,
Noaptea, nu te văd…şi trec prin clipe mute,

Ziua, te-ar atinge, ziua te-ar dori,
Noaptea, nu vreau să-i pot stăpâni,

Ziua-n răsărit, vor lucru curat,
Noaptea-n asfinţit, vor să cadă în păcat,

Asta-i tot ce fac cu ochii mei…
Te văd, te simt, te am…pe tine, prin ei...

                           Ziua şi noaptea

Un cuvânt

Cuvinte: Mirela Rebei

Un cuvânt, aud în noapte,
Un cuvânt, prin mii de şoapte.
Un cuvânt, aud în noapte
Aşa să fie oare?? Poate..

Prin florile din geam privesc,
Şi umbre, dincolo de el zăresc.
Ţigara, arde neîncetat…
Iar gându-mi, zboară zbuciumat.

Nu mă cunoşti, doar crezi că ştii,
Nici nu vorbim, atunci când vii.
Doar zâmbim printre vorbe stupide
Şi m-amăgesc, și sper că ţine.

Aş vrea să stăm de vorbă la cafea,
De panseluţe, visuri sau ceva,
Aş vrea să râdeam la o glumă bună,
Să-mi zici ce faci de-acu-ntr-o lună!

Aş vrea să-mi zici tu primul “te ador”
Nu doar “şi eu”…şi eu să simt că mor,
Aş vrea s-adorm cu tine-n braţe,
Așa cum fu în acea noapte.

Aş vrea țigara s-ardă lent,
Şi dincolo, de umbre pe pământ,
Gându-mi să zboare liniştit…
Atunci când florile din geam, s-au fi topit…

Aş vrea s-aud din nou în noapte…
Acel cuvânt, la început de şoapte…
Să nu îmi fie o mirare…
Să nu ma-ntreb din nou: aşa sa fie oare?!

Un suflet sau două

Cuvinte: Andrei Alexandru Ignat

tu crezi în dragoste de felul tău,
eu cred în mine şi în Dumnezeu
m-ascult când vreau să te sărut
te-ascult când vrei să te sărut,
mă ştiu mai vesel langă tine
te ştiu frumoasă langă mine,
ma aud când îţi vorbesc în şoapta dulce
te aud şi aş sta, nu m-aş mai duce
tu râzi şi plângi când sunt langă tine
eu rad , dar plâng când nu eşti langă mine
aş vrea să îmi îndulcesc viaţa cu tine mereu
ai vrea şi tu , doar crezi în tine şi în Dumnezeu.