Coborand spre cer, ascultam asfintitul
Priveam cum canta norii, intelegeam nimicul
Ma scufundam in marea de pacate, si nu-i vedeam sfarsitul
Profitam de toate, aveam in palma infinitul
Trezindu-ma la moarte, mi-am ridicat privirea
Cu ochii mei de jar, admiram nemurirea
M-am ridicat sa prind luna, vroia sa se scufunde
Pasii mei se faceau ore, zambetele secunde
Urcand spre pamant, vroiam sa ma usuce ploaia
S-ajung uscat si rece si sa dansez cu marea
Si am urcat atat demult in valea aia fara fund
Cantau de fericire corbii, nu m-am oprit sa ii ascult
Ma priveau atat de insistent, nu-ntelegeam ce vor
La capatul scarii... eram hrana lor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu