E negru şi e violet

Cuvinte: Mirela Rebei

E neagră casa, e negru oraşul,
E negră şi vorba ce duce poștaşul…
E neagră luna, ce vrea să apună,
Negru e gîndul, că nu zice “noapte bună”.

E o umbra neagră, pe o canapea
E un zâmbet firav, când stă în mintea mea.
E o frunză ruptă, luată-n zbor de vânt,
Dar e chipul dulce ce îl port în gând.

E o siluetă neagră, ce stă în depărtare
O fiinţă umană, ce se plimbă-n mare…
E magie neagră, ce-ţi absoarbe fericirea,
Dar se face violet… când apare întâlnirea.

E violet aprins! Îndraznesc a zice!
Că nu mai simţi pe spate bice!
E violet aprins… e chipul luminat!
E violetă lumea… e chiar minunat!

Violet.. şi dulce… e îmbraţişarea!
Violet, atunci când i-auzi chemarea!
Violet aprins… sărutul de final…
Şi se face negru pentru înc-un an…