mergând pe drumul suferinței
pășind încet, dar sigur,
demult uitând calea credinței
mi-e frig și-ncep să tremur,
poate că s-a răcit afară
sau... poate înăuntru,
oricum, nimic nu mă mai doare
deasupra gust pământul
pe el cad lacrimi reci din ochii
celor ce mă iubeau
și sper s-ajungă pân' la mine
de sete să le beau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu